Nenorocitule

M-ai făcut sa privesc in zare si sa vad un gol imens… Pustietate si linişte ..

Am simţit ca mă paraseste rasuflarea …

Am căzut la pământ incolacindu-mă ,simteam cum toracele mă arde cu fiecare gram de aer ce intra in mine !

Au trecut secunde, minute ,ore … Pana si zile si încă simt ca ard !

Prezenta ta mă roade … Îmi jupoaie fericirea si zâmbetul de pe buze ..

Zambetul de care tu te-ai îndrăgostit …

Zâmbetul pe care tu mi l-ai daruit si acelaşi zâmbet care ne-a legat !

Un zambet pe care l-ai distrus cu propia-ţi aparitie …

Nu judeci si eşti un nenorocit vrând sa continui acest război in care invingatorul tot tu vei fi !

Voi respira din nou ….

Advertisements

2 thoughts on “Nenorocitule

  1. Din nefericire, înţeleg perfect sentimentele care te încearcă şi toată dezordinea din mintea şi inima ta… e trist să se întâmple asta în cazul unor oameni pe care îi ştiai “frumoşi”. Acelaşi zâmbet scurt şi afectiv deveni fără urmă unul fără de înţeles. Vom respira din nou, fără dar şi poate. Suntem nişte luptători, prin definiţie.
    Tristeţea şi sinceritatea sunt armele acestui început de blog.
    Sper ca noul an să te fi găsit respirând şi că s-au mai calmat unele mări învolburate.

    Un camarad de suferinţă

    1. Multumesc frumos de cuvinte 🙂 si da avand in vedere ca timpul vindeca toate ranile asa o sa le vindece si pe a le mele 🙂 Sunt okay si avand in vedere ca privesc inainte (cel putin incerc sa o fac) sunt sigura ca voi “respira” din nou un aer curat 🙂 O zi frumoasa >:d<

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s