Dependenţa psihica

Și poate nu am fost indeajuns de nenorocită să-ţi rapesc inima și să te las fără vise.Poate indulgența mea te-a ridicat in slavii și ţi-ai luat lumea-n cap. Nu doare? Nu apasă greutatea ce-o târâi după tine zilnic, cu fie ce pas și fie ce secundă ce trece? Grăiești prostii și umilești natura, eşti un om pierdut, pierdut de fericire si zâmbete.
Ţi-am zâmbit oferindu-ţi şansa de a învaţa să-ți arăți gropițele minunate, ce obrajii roşii-ţi rotunjeau, dar tu te lupti încă, creezi un război inutil și aprinzi focul să ardă orice speranţă, să aducă lacrimi și durere.
Patetic! ești nemilos și egoist, un egoist demn de dispreț. Dar eu? eu încă sunt aici și te las să-mi pășești pragul, eşti prea sigur pe tine și îţi cunoști puterile, cunoști gândurile dar nu și limitele. Te avânți într-un univers obscur și te folosești de razele mele de soare pentru a-ţi continua lupta,îmi răpești și ultima sursă de energie să-ţi găsești propia-ţi scăpare, să ieşi un învingător din acest război.
Cum poate încăpea atâta ipocrizie într-un singur corp? cum poate un singur suflet să facă ravagii așa de mari? să lese urme atât de adânci într-o inimă curată?
Te disprețuiesc pentru faptul că nu te pot uita, aminitirea ta mă dezgustă și-mi zdrobește inima cu ale sale pumnale.
Stomacul mi se întoarce pe dos și îmi provoci o greață penală așa de penală precum și existenţa ta. Mă întreb cum de încă mai exiști în universul meu colorat dacă tu ai pierdut culoarea ce te înfrumuseţa complet? cum reușești să-mi tai respirația dacă nu eşti prezent să-ți văd infațișarea? 
Cred ca mi-ai șters orice imagine și te-ai stabilizat în toate sinapsele mele de te văd oriunde privesc, te aud oriunde ascult și te simt în orice ating. Până și stelele mi te aduc alături, dar nu te vreau, nu-ţi necesit prezența, nu te caut printre nori, nu mi te doresc la piept, nu vreau și uite ca totuşi o fac, mă mint pe mine însumi, încerc să-mi creez o lume ireala desprinsă de orice fărâma de adevăr. Vreau să cred că nu sunt dependentă de tine când tu eşti drogul meu ce în vene mi-l înjectez cu fiecare ocazie. Ai devenit o dependență psihică și nu mă pot descotorisii de tine oricât aș încerca.
Te arunc de pe stânci și te infund în mare dar eşti precum un bumerang și te întorci la mine exact în momentul neatenței mele și mă izbești, mă izbești de ciment să mă readuci la realitatea cruntă ce mă înconjoara. 
Poate nu vrei dar totuşi o faci, mă distrugi, mă jupoi de vie și-mi dai foc in toiu verii, nu eşti conștient că lipsa ta mă sufocă, că sunt doar o ființa umană și am nevoie de aer să pot respira, am nevoie de apă să-mi potolesc setea, am nevoie de lumină să văd unde pășesc fără să cad în prăpastie și am nevoie de razele soarelui să mă încălzească pe gerul acesta.
Am nevoie de tot și nimic dacă tu te-ai afla în preajma mea.

Te disprețuiesc iubite, pentru că sunt dependentă de existenţa TA în visele mele eterne! 

[încă sunt aici, sub picioarele tale, privindu-ţi zâmbetul mirific cu ură și dispreț]
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s