Treceți batalioane române Carpații

Si a fost un accident de ai intrat in basmul meu , nimeni nu m-a prevenit ,nu mi-a explicat cum sa procedez sa-ti fac venirea placuta. Si s-a intamplat de-odata , de azi pe maine neavand putiinta de a-mi extinde cerintele si a indruma batalionul de sentimente. Rigid, in mars perfect coordonat, a pasit in mine lasandu-si urmele in fiecare celula vitala pe care o pasea.Si inca paseste, inca-i simt bocancii innoroiati si-i aud fanfara ce-l lauda , ridicandu-l in slavii preamarindu-l cooperand la infrumusetarea ego-ului sau.

„Treceti batalione romane Carpatii !” , incep sa cred in asemanarea Carpatilor si inima mea. Un munte sau bine zis un lant de munti, cu dimensiuni diferite si altitudini crescatoare, altitudini ce de diferite persoane pot fi atinse, cele slabe se rezuma la muntele cel mai mic si sunt multumite de reusita lor, neavand dorinta de a se dezvolta.

Dar fiecare lant de munti are un varf, are o inaltime maxima si plina de peripetii, incluzand anumite popasuri pentru incarcarea bateriilor. Un popas de minute sau de lunga durata, un popas ce este necesar pentru a admira imprejurimile si sa se bucura de treapta urcata, pentru a vedea ca inceputul este deja jos si ca doar cateva trepte mai lipsesc pana la til.

Dar sa nu ne avantam in viitor si sa traim pentru atingerea varfului ci sa inregistram fiecare pas ce-l facem si sa ne bucuram cand il facem pe al-doilea fara a da importanta timpului ce va trece pana vom ajunge la final. Sa fim multumiti de ce am realizat pana acum si sa traim clipa prezenta pentru ca orice pas gresit ne poate zdruncii in prapastie si sa ne intoarca de unde am pornit, de la acelasi start dar fara aceasi vointa ce am avut-o cand am pornit prima oara pentru ca stim dezastrul ce poate urma si uitam , uitam cat de frumos a fost drumul pana in punctul caderii, uitam ca am reusit odata sa ajungem un anumit nivel, uitam ca suntem indeajuns de puternici sa mai reusim odata.

Dar trebuie sa luam invatura de minte si sa transformam greselile facute in ajutor, folosindu-ne de ele pentru a cucerii universul. Cheia este in mainile tale precum alegerea fericirii. Preferi sa te lasi cazut in gol si sa ramai la pamant, fara a-ti fi trait visele sau viata, sau te ridici, TE RIDICI si continui stiind ca vei reusii sa-ti atingi scopul, vei lupta pentru Fericirea ta si te vei bucura de fiecare moment cand inima iti va rade. Si atunci poti privii inapoi simtindu-te invingator stiind ca esti deasupra tuturor, ca ai cucerit universul sau …

inima mea !
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s