Om de lut

Ciudat cum sentimentele misuna in mine, cum isi schimba directia mai repede ca vantul. Obisnuiam sa ard cand imi treceai prin minte, sa tremur toata si sa ma desprind de orice insemna vietate. Simteam ca ma pierd si cad, ca nu mai stiu de mine si nici de tine macar. Imi intorceai stomacul numai prin simpla-ti existenta, ma goleai si imi dadeai impresia ca sunt un cadavru ambulant, ce printre oameni se plimba, invizibil, fara ca cineva sa-i simta prezenta. Incolore imi erau visele si mute, fara nici un sunet, fara nici o pasare, fara nici o raza de soare si ma durea, simteam ca ma topesc desi eram precum un cub de gheata in Antartica.

Dar azi … azi m-ai alinat, gandul la tine m-a potolit, m-a eliberat de o alta durere, mi-a dat puterea sa continui ceea ce am inceput. Incercam sa inteleg logica acestui fenomen, si respirand mi-am dat seama ca nu exista o durere mai mare decat TU si daca am trecut peste tine atunci pot trece peste tot, pot suporta orice taietura, cazatura, arsura. Pot cadea de pe stanci si ma pot lasa arsa de soare, caci am devenit imuna, imuna la tot ce inseamna suferinta fizica. Si uite ca din tine imi sustrag puterea de a continua prin calvarul asta numit VIATA , m-ai facut de otel si mai ajutat sa devin o Xena mai puternica decat eram odinioara !

Ce nu te doboară te face mai puternic” Nietzsche

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s